Cugetari despre abordarea ideologica sau biblica a unitatii unei Biserici

Unitatea Bisericii este un subiect interesant si foarte atractiv. Pot exista diverse cai de abordare a principiilor si exigentelor unitatii.

Ne-am putea imagina, ca exercitiu, ca exista abordari teologice si abordari ideologice ale unitatii. Am putea chiar incerca o definitie: demersul ideologic promoveaza un program de unitate sociala, sufleteasca, bazat pe ideologie, in timp ce demersul teologic biblic, promoveaza o unitate bazata pe valori spirituale, de credinta si etice, de tip biblic. Mai departe, ne-am putea gandi la cateva exemple.

Ne putem imagina, astfel, ca un crestin predica si ii poate chema pe ceilalti la unitate si o poate face fie fundamentat biblic, fie fundamental plecand de la un program ideologic. Daca unitatea este prezentata ca un ideal bazat pe integritate si valori biblice (adevar, dragoste, credinta etc), atunci demersul este biblic. Daca unitatea este pur si simplu o unitate proclamata de dragul eficientei, bazata pe conformitate, ierarhie si structuri necontestate ce asigura regia extrem monocolora a actiunilor sau continuitatea de comanda a conducerii, si reprezinta modele sociologice prin excelenta, nu spirituale, atunci mesajul despre o astfel de unitate este mai degraba ideologic. Si dictaturile, de exemplu, asigura unitate, chiar monolitica – dar aceasta unitate nu este una de valori etice, biblice, ci de forta si de program social. Demersul pentru unitate devine suspect atunci cand un aparator al unitatii s-ar gandi, sa zicem, sau ar simti nevoia sa afirme ca individualismul sau independenta sunt non-valori, desfiintand, de exemplu orice diversitate si, desigur, orice dizidenta.

In privinta aceasta, s-ar parea ca ramane valid dictonul clasic Unitate in diversitate, la care am putea adauga formulari mai recente: unitate fara uniformitate si diversitate fara fragmentare (R.Lalonde).

O ilustratie biblica ar fi relevanta in aceasta privinta. In textul din 1 Regi 22.1-28 care il mentioneaza pe profetul Mica, vedem ca la curtea regelui lui Israel toti profetii de curte erau uniti si ii profeteau victoria la razboi, mai putin profetul Mica. Toti il felicitau pe imparat si il indemnau sa mearga la razboi, ca va birui, mai putin profetul Mica. Ba chiar, profetul Zedechia, un coleg, s-a aratat revoltat si l-a lovit peste fata atunci cand Mica a profetit infrangerea iminenta. Si totusi, Mica a fost cel care avea dreptate si numai el a fost cel care a adus o profetie adevarata, care s-a implinit.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s