La început de an, câţiva tineri mi-au adus aminte de Daniel 6. Daniel se întâlneşte acolo cu leii, fiind trădat de colegii săi de guvern şi fiind predat soldaţilor – de regele Darius care ţinea, totuşi, la el – dar fusese înşelat prin linguşeală de miniştrii săi. Daniel scapă din groapa cu lei dar duşmanii săi pier ucişi tocmai de acei lei. E clar că se impune o observaţie: sunt lei care te mănâncă şi lei care nu te mănâncă! Dumnezeu face diferenţa. El te poate păzi de lei, le poate schimba meniul şi năravul. Doar de Dumnezeu să te temi şi de nimic altceva sau altcineva…
Am gasit in sfarsitul cautarilor mele, un articol la care sa pot “comenta” la ora asta (02.26). Nu sunt in cursa aceea in care caut ceva la care sa pot raspunde, doar de dragul de a scrie. De data asta aveam ceva ganduri si poate…intrebari.
O prima intrebare ar fi: pe cine consideram lei, pe colegii nostri sau pot fi lei si altceva in afara de fiinte?
Citeam un articol care spunea ca “Satana se inchina si el la biserica si da si el zeciuiala”. Ne ferim sa cadem in gura leului sau… intram in gura leului? Avem destula minte incat nu o folosim sau cel putin nu in mod pozitiv. Un mod pozitiv ar fi sa gonim leul din biserica, nu sa il cosmetizam si sa il facem sa arate a pisica. E adevarat ca de cele mai multe ori se cosmetizeaza el si joaca mai ceva ca un actor.
Dar, daca ma uit eu in oglinda… vad o pisica sau un leu? Analogia am preluat-o din alt post ca sa intaresc ceea ce vreau sa spun. Am scris unui prieten despre faptul ca noi de multe ori suntem “jucatori” ai unui joc penibil de la biserica (era vorba despre invitatiile unor “pastori” facute in general catre tineri, in special studenti, iar si mai special…studenti la FTB, de “a lua cuvantul” la amvon), pe care suntem de multe ori presati sa il facem si la care luam parte pentru ca “asa fac crestinii, asa face liderul, asa fac tinerii de la biserica Y. El spunea ca nu vrea sa mai joace astfel de jocuri care nu i-ti dau nesiguranta ajungerii in Cer, ci mai degraba…un loc sigur in Iad. I-am spus ca am aceleasi ganduri dar, nu vreau sa merg “mai bine la teatru” cum zice el, ci sa le arat oamenilor ca trebuie sa iasa din cercul acela vicios. Numai ca aici corabiile mele s-au inecat.
As dori lamuriri despre ceea ce credeti cu privire la cele spuse si poate si o rezolvare.
Alta intrebare ar fi: Cum se vede FTB prin ochii fr. Tavi B? Trecut, prezent si viitor; CE ESTE un student la FTB, sau ce poate fi?
Ionut,
Conform ideii din articol, care incearca sa aplice vietii de azi mesajul biblic din Daniel, leii pot fi imprejurarile dar si oamenii. De fapt, asa este si in cartea Daniel. Dumnezeu este cu noi in mijlocul capcanelor si al primejdiilor, desi nu ne scuteste de ele. Din Eden incoace omul invata o multime de lucruri despre rau si bine, despre Dumnezeu, despre sine, despre supravietuire, despre mantuire. Slava lui Dumnezeu ca mantuirea este posibila prin mantuitorul Isus!
In ce priveste cel de al doilea set de intrebari, eu vad bine FTB. Dar ea va fi ceea ce profesorii si studentii fac din ea. FTB este un prilej de a studia la nivel universitar teologia baptista, intr-un cadru universitar de prestigiu, asa cum arata si diploma. Pentru cel ce doreste sa studieze, FTB este o buna ocazie si o rampa spre viitor. Pentru cine doreste sa fie pur si simplu tras inainte de ceilalti, FTB este o experienta mai putin interesanta. Pentru cine vrea sa fie pregatit si pentru misiune sau lucrare crestina, dar si pentru cugetare, FTB este o facultate care il poate incuraja.
He he, mi-aţi ridicat mingea la fileu.
Ionuţ,
Eu chiar am scris un articol apropo de chestia asta:”Confesiuni şi gânduri la asfinţit de soare” îl găseşti pe site-ul pastorului Vladimir Pustan: http://www.ciresarii.ro/new/editorial.php.
Frate Baban,
Sunt de acord că FTB poate reprezenta o pistă de lansare (şi reprezintă, fără doar şi poate, în cazul meu. Pentru mine e o importantă treaptă de care nu mă pot debarasa) pentru cine doreşte să studieze, să se implice, să se formeze şi să se informeze. Totuşi, ca să preiau un cuvânt cheie al unei poezii scrise de Adrian Păunescu, fie că ne place sau nu, legea lustraţiei ar trebui intrată în vigoare şi aplicată chiar şi la ITB, respectiv FTB… nu e necesar să uzez de mai multe amănunte. De ideea aceasta se ocupă excelent Gabriel Liiceanu în cartea sa “Apel către lichele”, o carte ce o pot include fără a mai sta pe gânduri în Bibliografia obligatorie a oricărui student postdecembrist, o referinţă bibliografică ce merită citită mai ales de tineri ca mine ce nu au trăit conştient perioada comunistă şi care sunt oarecum “aterizaţi” în societatea românească de azi fără a înţelege câteva aspecte esenţiale.